Dragostea ta m-a vindecat

Si fara sa imi doresc catusi de putin, cateodata ma incearca acel sentiment straniu, cenusiu, acea teama de a nu-l pierde. Acea frica de a nu face un pas gresit, acea teama de a nu-l mai avea. Pentru ca acum e al meu. Dupa cate prostii si nebunii am facut, el e al meu. Nu-l merit, o stiu si o simt pana-n adancul sufletului. Dar imi face bine, ma vindeca, ma face fericita si ma incurajeaza sa visez.

De cand sunt cu el visez din nou. Cerul meu e albastru senin, soarele straluceste si noptile sunt ploiase, asa cu imi place mie. Aleile sunt udate de stropi mari, frunzele copacilor se leagana in adierea vantului si miroase a ploaie. Proaspat, rece, melancolic. Iubesc mirosul ploii.

Ma iubesc pe mine din nou. Ma uit in oglinda si ma vad mai reala niciodata, neatinsa de straturi de machiaj strident. Ma vad zambind si ma simt frumoasa chiar si cu cearcane sub ochi, mici pete rosii sau parul care nu se aseaza bine.

Ies din casa. Muncesc, lucrez la proiecte, scriu, cant. Ma tin ocupata si fac ce-mi place. Dar chiar si atunci cand sunt in mijlocului multimii, cantand tare si batand din palme, razand cu gura pana la urechi sau dansand pana la epuizare cu prieteni dragi, tu imi apari in gand. Te port cu mine peste tot in gand.

Eram singura, eram trista, ma pierdusem pe mine intr-un labirint a carui iesire am cautat-o timp de 2 ani: au fost ierni grele si veri fara prea mult soare. Am fost pierduta dar tu m-ai regasit.

Dragostea ta m-a vindecat.

El. Gânduri târzii.

El e diferit. Felul in care ma priveste trezeste in mine o fericire muta. Ma face sa ma simt iubita, apreciata, ma face sa ma simt inteleasa si imi alunga treptat orice frica de a simti. Sunt o carte deschisa in fata lui acum, iar el, joaca cu toate cartile pe masa de asemenea. M-a primit in Universul lui cu ceai, muzica clasica sau jazz pe casete, plimbari pe bicicleta prin ploaie, nopti lungi in doi cu multe imbratisari, sarutari si declaratii ce mi-au inmuiat inima.

In a doua noapte impreuna m-a tinut atat de strans pana dimineata. M-a invelit de fiecare data cand patura cadea pe-o parte, m-a incalzit intr-o imbratisare dragastoasa, a vegheat asupra mea intreaga noapte.

De data asta sunt eu, mai mult ca oricand. Nu ma prefac, nu ma retin, nu fac ceva doar pentru altii.

M-am indragostit pana peste cap de acest el atat de diferit de mine. Frumusetea sufletului lui si pasiunea cu care traieste fiecare clipa m-au castigat din primele clipe.

Sunt geloasă

Sunt geloasă pe ploaie, pentru ca tu o iubești și o lași să-ți mângâie obrajii fără să te ascunzi sub o umbrelă.

Sunt geloasă pe vânt, se joacă mereu atât de galeș cu părul tău și chiar de tu protestezi adesea, tot îl lași să-și facă damblaua.

Sunt geloasă pe soare, toate acele priviri pe care ți le trimite și felul în care te ocrotește…

Sunt geloasă pe tricoul tău preferat sau acea cămașa lungă in carouri. Te imbrățișeaza zilnic și îți mângâie delicat trupul. Aș vrea să o pot face și eu din nou.

Sunt geloasă in general. Pe tot și pe nimic. Pe tot ce te are și te privește, îți aruncă zâmbete sau priviri adânci. Pe tot ce te cuprinde sau îți atinge trupul, ți se confesează sau îți oferă atenția specială pe care ți-aș oferi-o și eu.

De ce suntem atât de departe?

9 days left.

Scrisoare de dragoste

Mi-e frică să nu te pierd. De mult nu am mai petrecut atât de mult timp gândindu-mă la cineva așa cum mă gândesc la tine. Îmi apari în minte, involuntar, și mă faci să zâmbesc sau să vărs lacrimi amare. De ce ești la atât de multe mile distanță? Nici nu pot sa le număr, mi-ar lua ani. Chiar sunt nenumarate.

Mi-aș fi dorit să pot și eu să mă plimb printre dunele văluroase de nisip alături de tine. Să mângâi o camilă sau să stau în acel soare arzător și nestingherit. Să văd acel apus roșiatic sau să petrec o noapte în deșert, atât de departe de lumea zgomotoasă a marilor orașe.

Te-am purtat în gând înainte să adorm în această după-amiază. Mi-am reamintit primele noastre momente și mi-am imaginat un viitor plin de soare. Acum vocea ta incă îmi răsună în minte și îmi creează acel gol în stomac. Cred că e plin de fluturi. N-am mai simțit demult acele gâdilături interioare, acel murmur, acea flacără care arde mocnit și mă face să visez la zile senine și curcubeie peste mări. Ca pe acela pe care l-am văzut împreună, după o zi ploioasă, ieșind din mare în apus.

Sper că și tu mă porți în gând. Sper că atunci când închizi ochii îmi vezi chipul, surâzi și îți dorești cu adroare sa imi simti iar atingerea pe piele. Imi doresc ca si tu sa-mi simti lipsa, sa ma doresti asa cum te doresc eu si sa ai planuri de viitor si vise ce ma includ. Caci eu am.

Am sentimente. Asa cum nu am mai avut de ani de zile, sentimente de care nu am crezut ca voi mai fi capabila vreodata. Am crezut ca fluturii se nasc doar o data si mor pentru totdeauna…sau poate, aveam impresia ca inima mea e prea inghetata si plina de bandaje ca sa mai poate sa mai simta vreodata ceva.

Si totusi tu mi-ai demonstrat contrariul. Tu ai facut-o iar sa scoata acel tic-tac vesel si sa atinga ritmuri nebunesti. Ai facut-o sa danseze, sa cante si sa se joace iar. Asa cum ma joc si eu cu suvitele de par atunci cand ma gandesc la tine. Asa cum dansez iar sub dus sau in camera mea in pijamake sau asa cum cant iar la chitara. Si scriu, mi-ai devenit inspiratie.

Nu am crezut ca as mai putea avea macar speranta ca as putea iubi iar. Tu insa ai facut ceva si mi-ai intors lumea pe dos. M-ai facut sa vad lumina de la caparul tunelului. Un coridor intunecat, prin care bajbaiam parca de secole.

Si inc-o vad. E departe dar totusi licareste si nu o pierd din vedere. E acolo. Lasa-ma sa ajung la ea. Ghideaza-ma. Ajuta-ma.

Ramai in viata mea si am sa ajung sa te iubesc intr-o zi.

Din nou

Sa te indragostesti din nou dupa atat de mult timp doare. Doare asa cum n-a mai durut de mult. Acel sentiment de fluturi roind in stimac si sentimentul ca vei da gres au pus deja stapanirea pe tine. Te controleaza.

Din nou aceeasi greseala pe care abia asteptai sa o faci: din nou acea tipologie de baiat care stii din start ca-ti va rani inima. Din nou indiferenta care te face sa-ti smulgi parul din cap, din nou asteptarea unui semn si verificarea telefonului din doua in doua minute, din nou speranta ca vei putea iubi iar.

De data asta vrei sa castigi: vrei sa fii sigura ca el iti va apartine si ca tu vei fi cea care detine controlul… dar cum poti avea un plan ca asta cand iti ard degetele doritoare sa-i scrii un mesaj?

El nu o face si asta te doare, te face sa-ti pui intrebari, si totusi stii ca e cel mai sigur leac de a iti tine inima treaza, de a te face sa te indragostesti si mai tare de el.

Din nou baiatul rau, din nou aceeasi poveste complicata si plina de factori externi care iti fac viata imposibila. Din nou tipul cu probleme, indiferentul, arogantul, care azi iti pune lumea la picioare si maine te lasa sa te cufunzi in cel mai adans abis fara sa iti observe lipsa.

Aceeasi poveste, un nou erou in rolul principal. Iar tu din nou joci rolul de drama queen.

Si de data asta nu mai e vorba de tine, ci de mine.

Grupurile

Din ce în ce mai des persoanele care sunt diferite sunt respinse de grupuri. Dacă nu te conformezi și nu te încadrezi în tipare, ai șanse să fi rejectat, să nu fii destul de „bun” pentru un anumit grup de prieteni.

În ziua de azi unicitatea și exprimarea unei păreri sincere și obiective, spusă fără nici cea mai mică ezitare este luată drept opunere sau respingere a normelor.

Dacă ai gusturi total diferite, dacă nu împărtășești părerea publică sau pur și simplu gândești în alt mod, oamenii vor încerca să te dea la o parte. De ce? Pentru că nu toți sunt dispuși să asculte sau să înțeleagă o poveste ce nu se potrivește cu a lor. Grupurile deja formate nu au nevoie de o prezență nouă, de reguli noi, de cineva care ar putea schimba normele sau autoritatea.

Marea majoritate a grupurilor întrunesc aceleași caracteristici: cu toatele au un lider care controlează, mai mult sau mai puțin, o ceată de supuși. Acele oi ușor de manipulat care urmează un lup moralist. Acel „lup” nu își dorește un alt „lup” prin preajmă care să-i manipuleze oile… care să- i înfrângâ autoritatea sau care să facă oile să înțeleagă cum stă treaba. El nu vrea reguli noi sau schimbare, și cel mai mult dintre toate, nu vrea să calci pe lângă sau să-i contești autoritatea.

Dacă comentezi, ești dat afară. Oile nu trebuie să priceapă de ce, ele doar trebuie să te vadă ca pe un intrus ce nu avea ce căuta niciodată în preajma lor.

Femeile rele

Niciodată n-am înțeles răutatea între femei: acea invidie nejustificată prin care unele „doamne” încearcă să-și discrediteze cu orice chip consoartele. Am crescut în răutate și am simțit-o pe pielea mea deși mereu încercam să stau deoparte de toate conflictele iscate.

Și ce dacă are buzele sau ochii mai mari ca ai tăi? Și ce dacă e curată de 100 de tipi și ea le răspunde tuturor? Și ce dacă trece toate examenele din prima și nici măcar nu s-a chinuit să invețe prea mult? De ce îți pasă? De ce trebuie să dovedești tuturor că tu ești mai bună ca ea?

Nu e curvă. Nu e tocilară. Nu are operații estetice… și dacă ar avea, te afectează cu ceva? Te-a pus pe tine să i le plătești?

De ce să ne uităm în curtea altuia și să uităm că și într-a noastră este un colțișor cu soare, lalele și un cireș cu roade delicioase? De ce să uităm că unicitatea ne definește, ca noi trebuie să investim în frumusețea sufletului nostru pentru ca totul să ni se reflecte pe chip?

Nu am înțeles și nu voi înțelege răutățile gratuite. Nu sunt făcută să duc jigniri, comploturi care mai de care, remărci înțepătoare sau priviri urâcioase ce trec drept ironii sau glume nevinovate.

Nu am să mai accept oameni toxici în viața mea. Nu am să mai păstrez aceste ” fete bune” în preajma mea doar pentru a păstra aparențele: nu voi mai asculta bârfe tăcând ci voi părăsi direct discuția.

Invidia nu are rost, nu ajută la nimic. Răutatea cu care îi privești pe alții sau cu care acționezi fără milă se va întoarce într-o zi împotriva ta, ca efectul de yo-yo.

Cel mai bun prieten

O melodie pe care o ascultam acum cateva zile și întâmplările recente din viața mea m-au făcut să realizez că cel mai bun prieten al meu sunt… tot eu. Mi-am dat seama că nu există prieteni adevărați.. că până la urmă fiecare are interesul lui și nu va renunța la bucata lui de pâine pentru tine. Nici tu n-ai face-o.

Mi-a luat mult să înțeleg că la un moment dat și cel mai „fidel” prieten te trădează și că nu poți fi plăcut de toată lumea. Am realizat cu greu că eu sunt singura care-mi înțeleg durerile cu adevărat și că nu trebuie să îmi împărtășesc dramele oricui.

De prea multe ori am fost trădată ca să mai cred în acea prietenie perfectă, unde îl poți suna pe celălalt și la 4 dimineața și el îți va răspunde. Am crezut în promisiuni și am împărtășit secrete, am ajutat oameni, am dăruit tot ce aveam mai bun… și da, am fost aplaudată, felicitată, acompaniată pe stradă și la cumpărături atunci când străluceam de bucurie și puteam oferi ceva… dar atunci când m-am simțit rău, când nu am mai vrut să ies din casă, când nu am mai dăruit și am început și eu să cer… am primit doar puncte de suspensie și răspunsuri trimise la repezeală.

Când nu mai ai nimic de oferit nu mai ești interesant. Cam așa funcționează lucrurile în lumea în care trăiesc eu. Sau poate nu am întâlnit eu persoanele potrivite…

Însă e „E mai safe” așa…să nu îmi mai împart sufletul în mii de bucăți, dăruind ofrande tutror celor care mă înconjoară la un moment dat. Doar eu cu mine, doar eu cu secretele și planurile mele de viitor. Eu îmi dau cele mai bune sfaturi și nu mă las baltă la greu. Eu mă înțeleg cel mai bine, eu îmi cunosc preferințele sufletului… eu sunt cel mai bun prieten al meu.

Să spui te iubesc

Sa spui te iubesc înseamnă enorm: sunt mulți care abuzează de aceste două cuvinte: le folosesc mai în orice împrejurare. Pentru mine iubirea e mult mai mult, iar faptul in sine, de a o zice, nu trebuie sa devină niciodată o obișnuință. Să admiri nu înseamnă să iubești. Să îți fie drag de cineva, să placi pe cineva sau să te atașezi nu înseamnă că simți cu adevărat acele sentimente cumulate în acea expresie.

Eu folosesc rar acele două cuvinte pentru că le cunosc adevărata semnificație. Doar când iubești cu adevărat îți dai seama de importanța lor. Eu le văd ca pe un dar: nu vreau să ofer o parte din sufletul meu oricui. Nu oricând și nu la repezeală.

Un „te iubesc” e o invitație la veșnicie, iar eu nu invit pe nimeni care nu e special în sufrageria sufletului meu. Nu am să permit cu nici un chip unui străin inimii mele să îmi dărâme pereții clădiți pe vise și speranțe colorate. Nu am să las pe nimeni să zdrobească fluturii care roiesc în stoluri acolo în interior.

Sa iubești și să fii iubit- partea 1

Sa iubesti si sa fii iubit. Fraza asta e echivalentul altora precum “ sa gasesti acul in carul cu fan”, “nu iti lipseste nimic”, sau “ prietenii nu te dezamagesc niciodata” . Asta nu se intampla. Frazele astea nu pot fi niciodata adevarate, oricat ne-am dori.

Mereu e cineva care iubeste mai mult, cineva care isi pune sufletul pe tava si-o ofera celuilalt fara cea mai mica retinere. Si mai e si persoana ce primeste, primeste si iar primeste: cand ti se ofera atatea cadouri fara sa faci nimic nu iti mai vine sa oferi si tu la randul rau: oricum vei primi cadourile mult iubite, chiar daca tu nu dai nimic in schimb la randul tau. Primesti tava plina si la un moment dat te saturi si o impingi la o parte pentru ca nu-ti mai este foame.

E mai bine sa iubesti decat sa fii iubit. E mai bine sa simti ceva, chiar daca doare, decat sa nu reusesti sa simti nimic oricat ti-ai stoarce sufletul. Crede-ma.

[1] va urma…