Te-aş iubi…

Te-aş iubi… dacă aş putea. Te-aş iubi în noapte sau zi, in răsărituri şi apusuri, pe drumuri de țară sau în taverne murdare. Te-aş iubi sub lună sau sub valuri, te-aş iubi aproape sau la mii de kilometrii depăratre. Căci dragostea de care sunt în stare e infinită. Nu se scufundă în băltoace de colț de stradă şi nu se pierde ca aburul cald ce iese din şemineul arzând.

image

Îmi plac poveştile. Ca într-a-cea zi de toamnă târzie unde sub salcia de lângă lac două trupuri obosite poposeau pe un leagăn vechi. Lacul era limpede şi străpuns de brațe de lumină violacee, iar soarele, ei bine soarele se înneca pesemne în imensul albastru. Între cei doi se aşternuse tăcerea. Smaraldul din ochii lui se-ntunecase şi mâinile-i fremătau de nestinghereală… era cuprins de o teamă nestăpânită. Ei nu-i era frică: zâmbea puternică şi-şi împletea şuvițele de păr cărămiziu. Privea spre cer şi începea să murmure un cantec neştiut, rupând tăcerea. Era acolo pentru el, deşi ştia că va pleca şi nu se va mai întoarce niciodată. Pentru că ăsta îi era destinul: să străpungă zări şi să călătorească pe mări. Să fugă prin lume şi să desopere taine, să se scufunde în peşteri şi munți, deşertulri infinite şi valuri. Să găsească comori. Să întâlnească alchimişti. Să înțeleagă viața. Dar mai presus de toate, soarta sa purta o pecete dureroasă: dragostea pentru ea.

image

O iubea precum stelele iubesc noaptea, pielea căldura şi mama copilul ce tocmai l-a născut. O iubea aşa cum nu iubise pe nimeni înainte. Iubea felul cum respira, cum vorbea, cum privea, cum se juca sau cum cânta. O iubea dormind, scriind, vorbind, citind sau ignorând. O iubea în tăcere de ani şi ani, o iubea cu mintea şi cu inima. O iubea pentru ceea ce era…şi pentru ceea ce nu va putea fi niciodată. O iubea şi o va iubi…oriunde se va afla.  O iubea pentru o eternitate …şi încă un pic.

image

Şi eu te-aş iubi aşa pe tine…dacă te-aş cunoaşte.

Sunt o regină.

image

Sunt o regină. Da,nu glumesc. Chiar sunt o regină, una adevărată. Am fost demult doar o simplă servitoare: o neştiutoare, incinsă la brâu cu un şorț strâmt şi cu nişte papuci jerpeliți cu care abia puteam urma cârdul. Nu ştiam prea multe. Tot ce îmi doream era să privesc stelele şi luna, să pot fi şi eu importantă şi deşteaptă ca prințesele. Nu urmam o domniță prea blândă, ci o acritură fără seamăn ce posta într-o femeie finuță şi frumoasă care defila cu capul sus la toate balurile. Voiam şi eu să dansez, să cânt, să mă îvârt printre raze şi lumină, flori şi culoare. Să am mâinile fine, nu bătătorite şi întotdeauna reci. Şi am muncit, da, am muncit, căci eu voiam să ajung prințesă. Să fiu slăvită şi să zâmbesc. Iar într-o zi am ajuns prințesă. Nu mă întrebați cum, că v-am spus deja : am visat, am țintit, am atins. Da, da, da, am ajuns prințesă. Nopțile erau lungi şi pline de stele, lumina candelabrelor îmi mângâia trena iar mâinile mele erau mai fine ca nicioadată. Dormeam cât imi poftea inima şi o slujnică credincioasă-mi era la dispoziție. Dar oare eu voiam să dorm? E atât de frumos să fii prințesă… faci tot ce pofteşti, te plimbi prin lume, ai mii şi mii de pretendenți dar inima ta bate doar într-o singură direcție : înainte. Inima ta vrea să fie regină. Tu vrei să fii regină, să conduci. Să ții sceptrul în mâna dreaptă şi coroana să-ți fie bine ancorată între plete. Eu asta voiam. Şi am muncit şi iar am muncit, am fugit spre zări uscate şi-am convins popoare, am vorbit cu oameni şi le-am spus taine. Căci eu nu mai voiam să dorm dimineața şi să dansez,ci să privesc şi să ştiu …că ştiu tot ce e de ştiut. Şi ştiu că şi tu ştii acum, ai ghicit cu siguranță: acum sunt regină. Mă-nfrupt din soare, tronez peste inimi şi dobor cetăți. Şi nu fug prin ploi şi nici vifore, nu merg cu trăsura pân’ acolo, ci doar privesc şi împlinesc. Sunt o regină. Regina propriei mele vieți.

image

Coordonatele unei stele

Închide ochii, pune-ți o dorință, strânge puternic din pumni, ascultă-ți inima şi apoi trezşte-te şi priveşte spre cer. Priveşte la steaua ta, cea strălucitoare, cea înconjurată de umbre tenebroase şi ceață, cea care aleargă prin Galaxia sufletului tău. Priveşte-o şi imaginează-ți viața. Uită-te la ea şi găseşte poteca ascunsă, priveşte dincolo de limite, căci ele nu mai există acum. Vezi un lac sau poate o stâncă, câmpii întinse sau munți. Vezi mii de vise şi o mână întinsă. Vezi castele dărâmându-se şi călăreți căzând din şa, vezi oameni ce se ceartă şi ploi ce cad cutremurătoare. Vezi umbre luptând cu lumina, felinare crăpate ce împrăştie raze pieziş, vulpi sugrumând prada şi şoimi zburând liberi în înaltul cerului. Valuri se pierd în zare şi spumegă până la nisipuri, oameni plutesc, zmeie zboară, tu priveşti. Priveşti şi te sperii, căci drumul e abrupt uneori. Dar reintrii în vis şi vezi soarele, ce renaşte din mare pentru a mia oară. Nisipul e fin şi pescăruşi străbat zarea în grabă, iar marea e lină şi caldă acum. Briza adie şi cerul mângâie marea. Priveşti în zare şi vezi un vapor. Străbate întinderea albastră fără popas. Merge înainte, ca viața. Trec ore-n şir şi ziua se scurge, gândurile fug, se-ascund, cotrobăie prin colțişoare prăfuite, caută răspunsuri. E întuneric. Luna sclipeşte mistic şi stelele-şi împărtăşesc secrete neştiute, una altora. Dar tu o cauți pe ea. Nu eşti astronom şi nici marinar, nu le poți citi pe toate, dar ea, steaua ta, e diferită. Legătura voastră e specială. Te ghidează, îți şopteşte, o crezi, ținteşti spre ea. Vei ajunge la ea.

image