Joia fraierilor

Exista multe tipuri de fraieri pe lumea asta… mulți fricoși care o fac pe curajoșii, o duzină de golani care o fac pe domnii și o grămadă de proști care o fac pe inteligenții.

Iată câteva tipuri de fraieri care „ne-au tras clapa” și pe care merită să îi sărbătorim astăzi cu mare fast: 

  1. Manieratul

Arată bine, e elegant și pretinde a fi „mereu acolo” când ai nevoie de el. Te scoate la restaurant, luați cina, îți face dedicații romantice și mai că-ți vine sa te gândești că mâine poimâine îți cere mâna. Nu știi cum…așa deodată, a dat norocul peste tine și ai găsit un bărbat ca el, pe care oricât l-ai încerca, nu reușește să clacheze…sau da? Ia uite că se face seară și trebuia să ieșiți la film, și drăgălașul nu mai înroșește telefonul ca să-ți trimită mesaje cum se-ntâmpla altădată. Îl suni, îți respinge apelul…ce mama naibii se întâmplă cu el? … A doua zi, spășit peste măsură, îți aruncă în față o scuză proastă, de ai  impresia că vrea să te lase să stai supărată ca să scape de tine pentru o vreme… chiar și mai rău, îl vezi următoarea zi apretat la cămașă, discutând senin cu o altă domnișoară și plecând cu ea la braț spre alte zări…

   
2. Colecționarul de inimi frânte
Cu hanoracul lălâi și cu atitudinea de rocker dedicat, el nu îți face curte în mod direct și nu încearcă să-ți fure inima cu complimente frumoase. Nu se dă bine pe lângă tine și nu îți cumpără flori, luând atitudinea de „o să cazi în plasa mea pentru că știu că mă placi”. Trăgând însetat din țigară, îți face cu ochiul și te cuprinde de după mijloc, șoptindu-ți că ești tot ce are nevoie în acest moment. În acest moment? Cum vine asta? Păi da, în acest moment…că băiețașul nostru de cartier..e băiat cu personalitate și nu stă el la nesfârșit cu aceeași fată. În mod previzibil, dupa o săptămână maxim două își ia adio și când vă întâlniți după mult timp pe stradă, nici nu se sinchisește să te salute.
  3. Popularul

Șmecher printre șmecheri, fustangiu printre fustangii… și d-ăla cu clasă, nu doar așa, vrea în sfârșit să-și depășească condiția existențială, să-și părăsească sfera umplută de fițe și figuri, și să cucerească și el o fată bună, cu aspirații înalte. Bine intenționat sau nu, și această tipologie des întâlnită clachează. După mai mult sau mai puțin timp, băiatul se plictisește: fie că ești prea cuminte pentru el, fie că grupul lui de prieteni nu te-acceptă sau pur și simplu a găsit pe alta, care îi satisface dorințele și îi îndeplinește cerințele.

La mulți ani!!!
Mai cunoști …alte tipuri de fraieri care merită sărbătoriți?

Un gând despre „Joia fraierilor

  1. Eu? hihi
    Citez: „Dedic această carte iubirilor mele, acelor bărbați ce împreună au format bărbatul perfect. Idealizata iubire perfectă ce m-a făcut să caut un om ce s-o cuprindă a fost o himeră, o muncă de sisif. Am iubit cu ură. Primul bărbat pe care l-am iubit astfel este chiar tatăl meu, un om cu două lumi despărțite de anotimpuri. L-am dorit pentru mine, să-mi fie mie tată, nu al unei alte lumi ce n-o putea cuprinde. Pentru anotimpurile în care mama mea înflorea, l-am iubit. L-am și urât, pentru o viață pe care nu o împărtășea cu noi, frumosul cel mai scump din viața sa… Ție, tată, îți dedic un petic din iubirea masculină, iubirea anotimpurilor. Apoi, bărbatul ce-a făcut din mine visătoare…
    …„Apoi, bărbatul ce-a făcut din mine o visătoare, cel care-n copilărie mă iubea cu promisiuni, părea că tot ce spune e destin, pe care nimeni nu ni-l mai putea schimba. De la Roin am învățat gustul promisiunilor pe care fiecare alt bărbat le repeta. Ți-am dedicat un singur capitol, Roin, unul doar, pentru că tu ai fost iubirea vacanțelor de vară ce ai făcut din copilăria mea, iubirea ce întotdeauna promitea. Dedic această carte lui Florène, un iubitor ascuns ce niciodată nu a îndrăznit să spună ce simțea. Ca el am întâlnit prea mulți, părea că dragostea le este exilată-n suflet, iar granița din ei era atât de bine conturată, încât niciunul dintre ei nu o putea brăzda. De-ai ști cât mi-am dorit să te aud vorbindu-mi, să-mi spui ce știam c-ai scris în zecile de scrisorele pe care doar le iscăleai, apoi le adunai cu teama de a mi le oferi. Când ai crezut că Grand Mère le-a aruncat, atunci puteai să lupți, să-mi spui ce simți, păcat. Când vei citi ce-am scris pentru tine, să nu te superi, dragule, pentru că acele scrisorele sunt la mine, eu le-am păstrat o viață, dar nu m-au ajutat prea mult, știind că vei păstra închisă iubirea ce mi-o porți, o iubire exilată de la nimeni nu aș vrea. Iubirea ochilor sinceri, curați ca cerul am întâlnit-o într-un târg de primăvară, când mi-a ridicat poșeta ce-mi căzuse-n braț, iar când privirea i-am atins-o, m-am simțit răpusă, nu i-am mai putut rezista. M-a iubit cu ochii, fie că spunea adevărul, fie că mințea, până când am aflat că ochii lui pot iubi mai mulți ochi căprui decât aveam eu. Am învățat cu greu să nu mă mai încred în palma prinsă-ntr-a lui, când ochii lui albaștri mă priveau, deși ar fi fost cinstit să-mi spună că iubirea lui nu mi-o mai oferea demult, dar iată cum și-a câștigat și el un rol în cartea ce-i cuprinde vina de a iubi o pagină ca mine, pe care el scria.
    Am iubit și trupuri, sălbatice ca duritatea unei stânci, bărbați ce nu au suflet, ce văd în mine forme doar. E drept că-ntotdeauna am strălucit, am fost o divă, o tânără cu trupul fin, dar nu obraznic, decent, ce mulți ar crede că de-l privesc îl pot avea. Dar, pe cât de
    provocator li se părea conturul fizic, la suflet nu aveau cheia, dar nici capacitatea de a intra. Astfel că i-am lăsat s-admire trup, de la distanță doar. Când mă gândesc la tipul de iubire pe care Piere…”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s