Un vis. 4:27AM

Nu știu cine ești, Romeo, dar îmi bântui visele și mă jur, până n-am să aflu n-am să mă las. 
Dar parcă te cunosc, cu siguranță sufletul meu te știe. Dar nu așa vreau să te aflu, nu vreau ca inima să te aibă în vizor ca pe o altă inimă care bate atât de departe…nu vreau ca ea să te audă la două străzi distanță sau când treci grăbit pe lângă ea și nici nu te sinchisești să o saluți. Ea vrea ca tu să o cauți pe ea, să-i spui ce simți, nu doar să o chemi din depărări și apoi să o lași să se înece în agonie. Ea vrea ca tu să vii la ea și să o strângi în brațe, Romeo! 
Nu te mai cunosc, Romeo. Eu sunt aici, tu acolo. Ești prea departe. Nu te mai văd. Parcă te ascunzi de mine. Mi-e dor de ochii tăi în care freamătă marea sau bate vântul, ochii tăi în care susură mocnit cascade și cad ploi cutremurătoare care mă mâhnesc și mă fac să îmi pierd speranța. Mi-e dor de răceala ochilor tăi. Atunci emanau frig, acum emană nesiguranță. Nu știi ce vrei. Nu știi pe unde să o iei. Ești nesigur, Romeo! 
Tu ești Romeo? Nu, nu se poate! E noapte și tu noaptea dormi. Unde ți-e somnul..a fugit de tine? De ce nu-mi mai cânți, Romeo? 
Aberez, Romeo. Cine ești, Romeo? De ce mă cauți? Cine sunt, Romeo? Cine?! Spune-mi! Te rog. Ajută-mă!