E frig afară, cuprinde-mi inima cu ceva. Nu-ți pot spune cum,dar chiar ar trebui s-o faci.
O pătură moale. Un ceai cald din care se ridică însuflețite parcă siluete diforme de abur. Un taburet ros de vreme așezat strategic în fața șemineului. Un foc care arde.
Privește afară: câtă răceală!..trece și toamna cu rapiditatea cu care frunzele verzi devin galbene, apoi ruginii și apoi fărâmițe maronii sfărâmate de tălpi de papuci grăbite.
Sunt puțin confuză, vremea asta mă îmbie spre visare și pierdere-n gânduri. Mă pierd în lumea mea. Afară e frig, cuprinde-mi inima cu ceva.
Ioana 