MAI lasă-mi un minut

Nu trece o zi fără să mă gândesc la el. 

Să scriu și să fiu eu însumi: încurcată, visătoare și mereu cu capul în nori, e tot ce știu să fac mai bine. Îmi preocup mereu mintea cu povești pe care aș vrea să le trăiesc, le-am trăit sau sunt sigură că le voi trăi. O pun la lucru, nu are zile de vacanță: îi dau proiecte, meditații, o învăț psihologie și cum să facă cât mai repede calcule matematice. Știe și fizică, e isteață și prinde repede ideea intr-o discuție. Mintea nu mi-e niciodată liberă, o controlez cum pot mai bine și totuși.. câteodată se eliberează brusc  din strânsoare și se repezește către patinoarul care o face să alunece cu repeziciune către evenimente de care nu vreau să aud din trecut.
 Pe zi ce trece înzdrăvenesc lanțul, poate data următoare când încearcă să nu mă asculte, planul de evadare bine gândit va fi fără rost. Încerc să o țin tot mai bine în frâu, o lovesc cu informații și îi ordon să se concentreze cat mai bine pe ele dar ea nu vrea, se zbate. Pulsează parcă, caută piste, acul in carul cu fân, referința pe care dacă din greșeală clickezi te duce pe site-ul greșit. Acel site pe care l-ai lăsat în paragină acum mulți ani și nu mai vrei să-ți mai amintești de succesul și apoi dezamăgirea pe care ți-a adus-o. Tu ai făcut un lanț rezistent, sudat, dar mintea a rupt câte o verigă și a gonit spre direcția greșită, exact la acea istorie dureroasă din trecut.
E ciudat cum creierul nostru e atât de inteligent încât să nu uite. E capabil să stocheze totul, tot ce ne atinge la un moment sau altul inima. E exact acea informație sau amintire pe care noi, după ani de zile, ne dorim ca el să o elimine pe veci de pe „disc”. Dar asta nu se întâmplă niciodată… suntem noi cei care nu-l lăsăm să o uite? ..controlăm cumva acest proces ce nu se derulează?

Întrebări mi-am tot pus, iar răspunsul mi l-am dat tot eu într-o mie de moduri, cu prea multe sensuri. Dar fără rost. 

MAI lasa-mi un minut, două, trei, o oră, 3 zile, 6 luni, un an.. poate am să deslușesc răspunsul. Sau mai bine întoarce-te în prezent și ajută-mă să creez o altă poveste pe care să nu mai vreau să o uit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s