2 iulie 2016

Ce cauți aici? O geană. Uite cum cade. S-a plictisit să se scufunde în lacuri la apus de soare, seară de seară, noapte de noapte, se aud șoapte-n noapte.

Uite-te-n față, e marea. Șinele scot acel sunet metalic pe care l-aș recunoaște dintr-o mie, iar trenul merge spre ea. E răsăritul, o simt departe…undeva în zare. Susură. Mocnește. Cântă. Meduzele se joacă în adâncuri, peștii colcăie în mușuroaie de nisip, scoicile aleargă, neîncetat, sperând să își găsească comoara pe care o împărțeau cu sufletul pereche…care-a plecat și el.

Nisipul e umed. Luna-i amară. Stă singură și-nfumurată într-un colț stingher, parcă-i geloasă pe mare…Marea e lină, nu mai vorbește acum. S-a hotărât să doarmă. Ca un copil.

Dar s-a trezit, ia uită-te la ea. Începe să se miște..nu chiar, acum dansează. Se clatină și se izbește, furând granit uscat de vremuri..din pietre sau stavilopozi. Acum se ceartă cu furtuna, ia uită-te la ea. Țipă. Se zbate. Lovește… malurile însetate de apă sărată.

Apare soarele și o dezmiardă, acum s-a potolit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s