Grupurile

Din ce în ce mai des persoanele care sunt diferite sunt respinse de grupuri. Dacă nu te conformezi și nu te încadrezi în tipare, ai șanse să fi rejectat, să nu fii destul de „bun” pentru un anumit grup de prieteni.

În ziua de azi unicitatea și exprimarea unei păreri sincere și obiective, spusă fără nici cea mai mică ezitare este luată drept opunere sau respingere a normelor.

Dacă ai gusturi total diferite, dacă nu împărtășești părerea publică sau pur și simplu gândești în alt mod, oamenii vor încerca să te dea la o parte. De ce? Pentru că nu toți sunt dispuși să asculte sau să înțeleagă o poveste ce nu se potrivește cu a lor. Grupurile deja formate nu au nevoie de o prezență nouă, de reguli noi, de cineva care ar putea schimba normele sau autoritatea.

Marea majoritate a grupurilor întrunesc aceleași caracteristici: cu toatele au un lider care controlează, mai mult sau mai puțin, o ceată de supuși. Acele oi ușor de manipulat care urmează un lup moralist. Acel „lup” nu își dorește un alt „lup” prin preajmă care să-i manipuleze oile… care să- i înfrângâ autoritatea sau care să facă oile să înțeleagă cum stă treaba. El nu vrea reguli noi sau schimbare, și cel mai mult dintre toate, nu vrea să calci pe lângă sau să-i contești autoritatea.

Dacă comentezi, ești dat afară. Oile nu trebuie să priceapă de ce, ele doar trebuie să te vadă ca pe un intrus ce nu avea ce căuta niciodată în preajma lor.

Femeile rele

Niciodată n-am înțeles răutatea între femei: acea invidie nejustificată prin care unele „doamne” încearcă să-și discrediteze cu orice chip consoartele. Am crescut în răutate și am simțit-o pe pielea mea deși mereu încercam să stau deoparte de toate conflictele iscate.

Și ce dacă are buzele sau ochii mai mari ca ai tăi? Și ce dacă e curată de 100 de tipi și ea le răspunde tuturor? Și ce dacă trece toate examenele din prima și nici măcar nu s-a chinuit să invețe prea mult? De ce îți pasă? De ce trebuie să dovedești tuturor că tu ești mai bună ca ea?

Nu e curvă. Nu e tocilară. Nu are operații estetice… și dacă ar avea, te afectează cu ceva? Te-a pus pe tine să i le plătești?

De ce să ne uităm în curtea altuia și să uităm că și într-a noastră este un colțișor cu soare, lalele și un cireș cu roade delicioase? De ce să uităm că unicitatea ne definește, ca noi trebuie să investim în frumusețea sufletului nostru pentru ca totul să ni se reflecte pe chip?

Nu am înțeles și nu voi înțelege răutățile gratuite. Nu sunt făcută să duc jigniri, comploturi care mai de care, remărci înțepătoare sau priviri urâcioase ce trec drept ironii sau glume nevinovate.

Nu am să mai accept oameni toxici în viața mea. Nu am să mai păstrez aceste ” fete bune” în preajma mea doar pentru a păstra aparențele: nu voi mai asculta bârfe tăcând ci voi părăsi direct discuția.

Invidia nu are rost, nu ajută la nimic. Răutatea cu care îi privești pe alții sau cu care acționezi fără milă se va întoarce într-o zi împotriva ta, ca efectul de yo-yo.

Cel mai bun prieten

O melodie pe care o ascultam acum cateva zile și întâmplările recente din viața mea m-au făcut să realizez că cel mai bun prieten al meu sunt… tot eu. Mi-am dat seama că nu există prieteni adevărați.. că până la urmă fiecare are interesul lui și nu va renunța la bucata lui de pâine pentru tine. Nici tu n-ai face-o.

Mi-a luat mult să înțeleg că la un moment dat și cel mai „fidel” prieten te trădează și că nu poți fi plăcut de toată lumea. Am realizat cu greu că eu sunt singura care-mi înțeleg durerile cu adevărat și că nu trebuie să îmi împărtășesc dramele oricui.

De prea multe ori am fost trădată ca să mai cred în acea prietenie perfectă, unde îl poți suna pe celălalt și la 4 dimineața și el îți va răspunde. Am crezut în promisiuni și am împărtășit secrete, am ajutat oameni, am dăruit tot ce aveam mai bun… și da, am fost aplaudată, felicitată, acompaniată pe stradă și la cumpărături atunci când străluceam de bucurie și puteam oferi ceva… dar atunci când m-am simțit rău, când nu am mai vrut să ies din casă, când nu am mai dăruit și am început și eu să cer… am primit doar puncte de suspensie și răspunsuri trimise la repezeală.

Când nu mai ai nimic de oferit nu mai ești interesant. Cam așa funcționează lucrurile în lumea în care trăiesc eu. Sau poate nu am întâlnit eu persoanele potrivite…

Însă e „E mai safe” așa…să nu îmi mai împart sufletul în mii de bucăți, dăruind ofrande tutror celor care mă înconjoară la un moment dat. Doar eu cu mine, doar eu cu secretele și planurile mele de viitor. Eu îmi dau cele mai bune sfaturi și nu mă las baltă la greu. Eu mă înțeleg cel mai bine, eu îmi cunosc preferințele sufletului… eu sunt cel mai bun prieten al meu.