Dragostea ta m-a vindecat

Si fara sa imi doresc catusi de putin, cateodata ma incearca acel sentiment straniu, cenusiu, acea teama de a nu-l pierde. Acea frica de a nu face un pas gresit, acea teama de a nu-l mai avea. Pentru ca acum e al meu. Dupa cate prostii si nebunii am facut, el e al meu. Nu-l merit, o stiu si o simt pana-n adancul sufletului. Dar imi face bine, ma vindeca, ma face fericita si ma incurajeaza sa visez.

De cand sunt cu el visez din nou. Cerul meu e albastru senin, soarele straluceste si noptile sunt ploiase, asa cu imi place mie. Aleile sunt udate de stropi mari, frunzele copacilor se leagana in adierea vantului si miroase a ploaie. Proaspat, rece, melancolic. Iubesc mirosul ploii.

Ma iubesc pe mine din nou. Ma uit in oglinda si ma vad mai reala niciodata, neatinsa de straturi de machiaj strident. Ma vad zambind si ma simt frumoasa chiar si cu cearcane sub ochi, mici pete rosii sau parul care nu se aseaza bine.

Ies din casa. Muncesc, lucrez la proiecte, scriu, cant. Ma tin ocupata si fac ce-mi place. Dar chiar si atunci cand sunt in mijlocului multimii, cantand tare si batand din palme, razand cu gura pana la urechi sau dansand pana la epuizare cu prieteni dragi, tu imi apari in gand. Te port cu mine peste tot in gand.

Eram singura, eram trista, ma pierdusem pe mine intr-un labirint a carui iesire am cautat-o timp de 2 ani: au fost ierni grele si veri fara prea mult soare. Am fost pierduta dar tu m-ai regasit.

Dragostea ta m-a vindecat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s