X și Y: băiatul bun și băiatul rău

Ecuația începe mereu cu un X, dar cum e firesc, la un moment dat apare un Y și dă totul peste cap. E destul de simplu.  

X e un băiat bun, atent, drăguț, manierat… L-ai cunoscut cam prin martie și încă sunteți împreună. E un tip căruia nu ai ce să-i reproșezi: e galant, te scoate la cină și-ți cumpără flori, iar dacă care cumva te supără își cere scuze de 100 de ori pănă te face pe tine să-ți pară rău că i-ai pricinuit ocazia să-și ceară de atâtea ori iertare. Totul pare frumos, calm, linișitit.. ecuația e aproape rezolvată și totul se apropie de un final fericit…

Dar dacă apare și un Y?

Da, chiar așa se-ntâmplă: apare Y și încurcă totul.
El nu e ca X. Lui nu-i plac dulcegăriile și nu se-mbracă la cămașă și sacou, nu e gentil și lasă politețurile deoparte. Merge lejer, vorbește degajat, fumează câteodată… Cu căștile-n urechi își dă părul din ochi și îți zâmbește galeș, apoi îți face cu ochiul. 

Bineînțeles, îl respingi copilărește, mințindu-te pe tine însăți că nu ți-a plăcut la nebunie gropița ce-i brăzdase cu câteva clipe în urmă obrazul. Nu mai vrei să-l vezi, sau da? Pe cine minți?… l-ai visat azinoapte și acum îl vezi în fiecare băiat de cartier ce-ți apare-n cale pe stradă… 
Dar stai. Tu mergi acum să te-ntâlnești cu X. Îl iubești pe X, el e trecutul și viitorul… El e cel care-ți face toate poftele și te alintă cu vorbe dulci.

Intri în restaurant, te așezi la masă, iar X te întâmpină cu un buchet imens de trandafiri roșii.Va fi o cină perfectă, Y a fost și a trecut. Poate ecuația are soluție unică.

Sau nu?

Două ceasuri mai târziu, când tu și X serviți desertul, o voce anunță intrarea unei formații pe scena micuță din local. Când acordurile chitării îți mângâie auzul, întorci privirea și-l vezi pe Y pe scenă, mult prea prins în armonia cântecului său. Ca prinsă de vrajă, îl țintești cu privirea și mai că nu poți să ți-o desprinzi de el când X îți cere să plecați spunând că nu-i place muzica. Ripostezi, însă X se enervează și iese din restaurant, lăsându-te singură acolo. Ce se-ntâmplă cu tine? Ca pironită în pământ, nu te poți elibera din înțepeneală și cu ochii în lacrimi îl privești pe Y, care te privește la rândul său de vre-un minut și jumătate. Nu,nu, nu-i poți face una ca asta lui X, încă nu e prea târziu…

Fără să mai stai pe gânduri, te rupi din poveste și fugi pe urmele lui X. Afară e noapte, iar sub picurii ce cad ropotind din înalturi fugi spre mașină exact înainte ca X să trântească portiera cu zgomot. Îl rogi, îl implori, el deschide geamul, se-ncruntă și te jignește, apoi pornește motorul.. Mașina se îndepărtează în întuneric iar tu rămâi acolo…

Trotuarul e rece, părul ți-e ud și lipt de față iar în inima ta se petrece ceva ce cu greu înțelegi. 

Nu-ți pare rău pentru X. Știi că se va întoarce, implorându-te să-l ierți. Tot ce vrei acum e să-l vezi pe …

Un felinar stradal se aprinde brusc iar din localul de la câțiva metri depărtare iese o umbră asaltată în spate de o altă umbră…de chitară. Y pășește sigur, mult prea sigur, și nu visezi…se-ndreaptă spre tine.

Acum știi soluția, rezolvarea. L-ai aflat pe X, dar doar pentru a-l cunoaște și pe Y, a-l descoase și al cerceta… Y e ceea ce tu cauți, da,asta e lucrul la care se referă ecuația…

( să mai continui?)