Încă 28 de minute

Acum un an de zile, în această zi, oră, minut, secundă… zâmbeam și îmbrățișam o pernă la piept, strângeam plapuma, vorbeam cu luna, îi șopteam întunericului… cât de fericită sunt. Liniștea rezona cu mine: cântam același cântec, de nenumărate ori: mereu mi-a plăcut să revăd filme, să recitesc cărți sau conversații vechi sau să mă plimb în același parc de la marginea orașului unde zidurile spun povești și băncile roase de vreme poartă pecetea unor iubiri de mult uitate.

 
În noaptea aceea cunoscusem euforia: visam să mă scufund printre stele și să alerg prin lanuri nesfârșite de maci, să mă contopesc cu ploaia și să ne împreunăm furtunile: ea să mi ude umerii și rochia, iar eu să o dezmierd pe ea într-o îmbrățișare diformă. 
Când am închis pleoapele, în bezna de nedescris, am zărit o ușă: după ușa aceea, era inima lui: mare, roșie, și bătând în cutia tare de parcă voia să evadeze. De ce nu o lăsa? Eu am scos-o pe a mea afară, i-am ordonat să nu mai simtă, am amenințat-o, s-a împotrivit, am călcat-o în picioare și i-am spus să tacă. Am bătătorit-o cu piciorul și am încercat să nu o mai ascult, dar în zadar. Cu răni adânci și resentimente, m-a convins să îl vreau. Era imposibil să nu-l vreau… Cum să nu-l vreau? Pe el să nu-l vreau?

Și acum îl vreau. Îl vreau în genunchi. Îl vreau cu lacrimi în ochi și plânsete de să se zguduie pământul…și eu să alunec de pe el. De ce sunt rea? De ce îl vreau..când pot să nu îl vreau? 
Eu nu îl vreau. El mă vrea pe mine. 

6 gânduri despre „Încă 28 de minute

  1. Un text superb, original. Scrii interesant. M-ai ținut captiv în cuvinte până la final.

    „…Eu am scos-o pe a mea afară, i-am ordonat să nu mai simtă, am amenințat-o, s-a împotrivit, am călcat-o în picioare și i-am spus să tacă. Am bătătorit-o cu piciorul și am încercat să nu o mai ascult, dar în zadar. …”

    Partea aceasta este foarte interesantă. Ideea e că până la urmă nu-i poți porunci inimii. foarte originală scrierea ta.

    ” …m-a convins să îl vreau. Era imposibil să nu-l vreau… Cum să nu-l vreau? Pe el să nu-l vreau?
    Și acum îl vreau. Îl vreau în genunchi. Îl vreau cu lacrimi în ochi și plânsete de să se zguduie pământul…și eu să alunec de pe el. De ce sunt rea? De ce îl vreau..când pot să nu îl vreau?
    Eu nu îl vreau. El mă vrea pe mine. ”

    Partea asta din final, îmi place mult, Îmi place antiteza iesită.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Îți mulțumesc tare mult pentru complimentele aduse textului. Atunci când scriu e de parcă aș intra într-o transă: îmi vine o idee și atunci când încep să o expun apar multe altele la orizont și le dezvolt în multe feluri. Niciodată nu mă opresc în timp ce scriu și nu recitesc dupa câteva fraze…poate de asta iese ceva interesant.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s