Scrisoare de dragoste

Mi-e frică să nu te pierd. De mult nu am mai petrecut atât de mult timp gândindu-mă la cineva așa cum mă gândesc la tine. Îmi apari în minte, involuntar, și mă faci să zâmbesc sau să vărs lacrimi amare. De ce ești la atât de multe mile distanță? Nici nu pot sa le număr, mi-ar lua ani. Chiar sunt nenumarate.

Mi-aș fi dorit să pot și eu să mă plimb printre dunele văluroase de nisip alături de tine. Să mângâi o camilă sau să stau în acel soare arzător și nestingherit. Să văd acel apus roșiatic sau să petrec o noapte în deșert, atât de departe de lumea zgomotoasă a marilor orașe.

Te-am purtat în gând înainte să adorm în această după-amiază. Mi-am reamintit primele noastre momente și mi-am imaginat un viitor plin de soare. Acum vocea ta incă îmi răsună în minte și îmi creează acel gol în stomac. Cred că e plin de fluturi. N-am mai simțit demult acele gâdilături interioare, acel murmur, acea flacără care arde mocnit și mă face să visez la zile senine și curcubeie peste mări. Ca pe acela pe care l-am văzut împreună, după o zi ploioasă, ieșind din mare în apus.

Sper că și tu mă porți în gând. Sper că atunci când închizi ochii îmi vezi chipul, surâzi și îți dorești cu adroare sa imi simti iar atingerea pe piele. Imi doresc ca si tu sa-mi simti lipsa, sa ma doresti asa cum te doresc eu si sa ai planuri de viitor si vise ce ma includ. Caci eu am.

Am sentimente. Asa cum nu am mai avut de ani de zile, sentimente de care nu am crezut ca voi mai fi capabila vreodata. Am crezut ca fluturii se nasc doar o data si mor pentru totdeauna…sau poate, aveam impresia ca inima mea e prea inghetata si plina de bandaje ca sa mai poate sa mai simta vreodata ceva.

Si totusi tu mi-ai demonstrat contrariul. Tu ai facut-o iar sa scoata acel tic-tac vesel si sa atinga ritmuri nebunesti. Ai facut-o sa danseze, sa cante si sa se joace iar. Asa cum ma joc si eu cu suvitele de par atunci cand ma gandesc la tine. Asa cum dansez iar sub dus sau in camera mea in pijamake sau asa cum cant iar la chitara. Si scriu, mi-ai devenit inspiratie.

Nu am crezut ca as mai putea avea macar speranta ca as putea iubi iar. Tu insa ai facut ceva si mi-ai intors lumea pe dos. M-ai facut sa vad lumina de la caparul tunelului. Un coridor intunecat, prin care bajbaiam parca de secole.

Si inc-o vad. E departe dar totusi licareste si nu o pierd din vedere. E acolo. Lasa-ma sa ajung la ea. Ghideaza-ma. Ajuta-ma.

Ramai in viata mea si am sa ajung sa te iubesc intr-o zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s