Singură

Ştii acea perioadă când nimeni şi nimic nu te mulțumeşte? Când nu-ți mai ajunge timpul sau te simți neînțeleasă? Sau cand te autoizolezi şi simți o nevoie cotropitoare de singurătate?

Ei bine, asta e exact ceea ce ma macină pe mine acum. Ascult muzică în căşti şi citesc, mă uit la un film bun sau mă plimb pe stradă fără direcție. Brusc nu am nevoie de nimeni, căci nu văd în fața ochilor decât un trecut în ceață. Văd amintiri şi zâmbesc, incontrolabil, cu toată gura, cu dinții dezgoliți ca de vampir şi cu toata inima. Privesc înainte şi nu mai e nimic. Iar apoi mă-ntristez. Privesc în jos, pavajul e rece. Copacii sunt goi iar frunzele se destramă precum castelul meu de vise ce s-a sfărâmat de mult în bucăți. Cărămizi ruginii, parcuri şi alei, stoluri de păsări sau vântul de noiembrie nu mă potolesc. Vreau să fug, să dispar şi să nu mă caute nimeni. Vreau să fiu singură. Complet singură.

image

5 gânduri despre „Singură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s