Prădător sau victimă?

Pe fiecare dintre noi, viața ne silește la un moment dat să alegem între a fi victimă sau prădător. Cum ne plac gazelele, zvelte, gingașe și candide, alegem fără să stăm pe gânduri poziția de victimă.
 Călăii devin mânioși, aprigi, ne prind în mreaja lor și ne sufocă sentimentele precum gheparzii sfâșie cu dinții prada.

Și totuși, iubim această competiție continuă dintre întuneric și lumină, plăcându-ne să ne scufundăm în noapte până ea ne sperie cu umbre și haite de câini vagabonzi ce străbat aleile. 
Ne place răul, chiar dacă tindem spre bine… iubim lupta, deși o pierdem mereu. Căutăm răul, vrând să-l transformăm în bun, dar uităm că noaptea, chiar dacă ajunge periodic la zi, se transformă înapoi în noapte și își ia înapoi toate spiritele și energiile pe care le avea la-nceput.
Răul nu vrea să se schimbe, el nu vrea nicigând să devină bun… 
Prădătorul nu vrea să devină prădat.. De ce să se ascundă prin stepă când poate merge apăsat și porunci răspicat, neoferind nimic la schimb? Iar prada..nu mai poate deveni prădător, deja a fost hărțuită de prea multe ori și îi e greu să se mai pună pe picioare…